Cautare rapida

Daca v-a placut si vreti sa sustineti acest blog, puteti face o donatie

marți, 21 aprilie 2009

Psihanaliza – de la un inconstient la altul!

Inca de la inceputurile ei, din primele lucrari ale lui Freud, psihanaliza a pus accentul pe inconstient, acel substrat misterios al mintii omului. Daca initial Freud se descurca greu cu ideea noua a unui inconstient, receptor al refulatului, asa cum apare din scrierile lui din anii 1890, incetul cu incetul el a conceput psihanaliza ca pe o comunicare de la inconstient la inconstient. La prima vedere insa acesta este un paradox. Daca este prin definitie un substrat despre care nu avem cunostinta decat indirect, atunci cum se poate realiza o comunicare la un asemenea nivel? Si daca s-ar realiza, cum am putea sti ceva despre ea?
Pentru a putea deveni psihanalist sunt necesare mai multe conditii dintre care eu o consider ca fiind cea mai importanta pe cea care poarta numele de analiza personala sau analiza didactica. In timpul acesteia analizandul isi afla propriul inconstient, cum se manifesta acesta in viata lui, atat in trecut cat si in prezent. Desigur trebuie sa intelegem ca neputand decat sa observam cum ne comportam si ce gandim, nu putem de asemenea decat sa banuim ce se afla in spatele acestor comportamente si ganduri, ceea ce face ca harta inconstientului in special, si a mintii in general sa nu poata fi decat o aproximare. Cu toate acestea semnficatiile inconstiente nu pot fi eliminate fara a ajunge in situatia in care erau psihologii de acum 150 de ani care nu puteau explica foarte multe din fenomenele psihice care azi sunt intelese aproape de la sine.
Unul dintre efectele analizei personale, din perspectiva temei abordate, este acela de a invata sa iti intelegi comportamentele si ca expresie ale unor forte caracteristice fiintei umane. Sau fortand un pic limbajul poti ajunge sa comunici cu propriul inconstient, adica sa il respecti si sa incerci sa il (te) intelegi. Dupa anii de analiza personala acest exercitiu poate fi facut cu mai multa usurinta. Mai mult decat atat, daca poti intelege subtratul inconstient al propriului comportament dar si al propriilor ganduri nu este decat un pas pana la a realiza ca orice relatie intre doi oameni genereaza si miscari de profunzime mai mare decat suntem obisnuiti sa stim. Avand exercitiul analizei si auto-analizei, psihanalistul poate detecta ce anume trezeste in el un celalalt, atat la nivel de constient, dar, prin exercitiul formarii, si la nivel inconstient.
Acum este clar de ce psihanaliza poate fi conceputa ca o comunicare de la inconstient la inconstient: in primul rand pentru ca psihanalistul poate intelege ce se intampla in relatia terapeutica si din perspectiva inconstientului. Asta nu inseamna ca in afara relatiei terapeutice nu exista manifestari ale inconstientului ci ca in relatia terapeutica exista o persoana, cel putin la inceput, care poate stii ca lucrurile se desfasoara intr-un anume fel. Acum stim ca ceea ce numim constiinta este foarte putin din ceea ce suntem, iar inconstientul este substratul din care crestem. “Problema” ar fi ca oamenii sa realizeze acest lucru si sa se poate comporta adecvat – evident o cerinta utopica.
Procesul acestei comunicari poate fi inteles ca efortul pe care psihanalistul il face pentru a descifra propriile manifestari inconstiente generate de relatia cu pacientul. Desigur aceste lucruri nu sunt atat de simple pe cat pare la prima vedere si apar intrebari indreptatite: ceea ce simte analistul tine de procesul terapeutic sau de propria lui persoana? Cum se poate sti cu certitudine aceste lucruri? Orice relatie terapeutica genereaza astfel de trairi sau ele sunt caracterisitice oricarei relatii in general? Cred ca raspunsurile le voi amana pentru ca ar inseamna sa nu ne mai referim la tema pe care ne-am propus-o.
Revenind, in esenta este vorba de a putea accepta necunoscutul celuilalt si lipsa de control a unei relatii. Pur si simplu, cu ajutorul unui exercitiu specific, ca analisti ne lasam in voia propriilor trairi generate de interactiunea cu un celalalt pentru care vom deveni semnificativi. In felul acesta ne este deschisa o cale inspre intelegerea profunzimilor mintii si sufletului oamenilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 

blogger templates | Psihopedia